Aspectul Casei

Cladirea e mare. Dar ce inseamna “mare”? Ca masura a lucrurilor “mare” este cam relativ. Ce e mare unuia e mic altuia. La noi, marimea casei nu vad ca ar fi avut vreo influenta determinanta asupra vietii noastre. In ea ne-am simtit si fericiti si mizerabil sau cumva si intre ele.

Copiii nostri au ales un obiect ceva mai mare, un loc mai comfortabil pentru ei, cresterea copiilor si pentru activitati.

In cladirea asta, de la inceput, m-au frapat inaltimea usilor masive, ceva peste 3m., dar vedeam ca erau  adecvate pentru camerele foarte inalte.

Un alt lucru in interior, minutios si bine lucrat, era scara de marmora. Lampa din mijloc era impresionanta.

Interesant era si wc-ul pe holuri si in cateva camere. Cand intrai. se aprindea  lumina, capacul se ridica si se aprindea becul care insmna ca totul e Ok. Nu exista rezervor de apa vizibil dar pe perete era o placa aurita cu inscrptii care iti dadeau libertatea sa alegi: limpezirea (flush), spalarea in spate (normal sau delicat), spalarea in fata sau uscarea partilor delicate, etc., mai mare dragu’.

Cand doar sa “tragi apa” nu-i deajuns

Evident, cu o melodie placuta venita din tavan, treaba mergea mult mai eficace. De fapt in nici una din incaperile de locuit nu lipseau difuzoarele in plafon, casa e plina de muzica si imagini caci in nici o incapere nu lipseste televizorul.

Biroul lui Alex tare mi-a placut. Era elegant si functional.Nu vedeai nici un cablu pe podea, erau toate dedesubt. Si mai placut era cand, pe la ora 10, aparea Mohamed cu sucul de portocale si ne intreba ce fel de cafea am dori. Ca biroul, sala de conferinte si cea de repaus erau mobilate elegant dar nu extravagant.

La crama, pe care am vizitat-o in Mai, intri din cladirea familiei. O scara duce la subsol, peretii fiind facuti dintr-un fel de caramida care-ti inspira un plus de racoare, incaperea este si ea mentinuta la o temperatura constanta de 18 grade. Jos, pe stanga, se afla colectia de vinuri scumpe.

In dreapta, colectia de bauturi tari si bune: cognac, whisky. Pe peretele din mijloc sunt colectiile de trabuce de care stapanul e foarte mandru. Incaperea e dominata de o masa superba fata superioara fiind facuta dintr-o singura bucata de copac, cu nodul pastrat si finisat artistic.  Fitness room-ul, dotat cu baie separata, oglinzi si televizoare pe doua doua parti, cuprinde aparate moderne, unele destul de complexe. Antrenat de Alex, am exersat la cateva si nu m-am facut de rusine.

Stiind ca Bohdanei ii place sa-si cumpere si pantofi de tot felul, am deschis usa garderobei si am luat cateva imagini pe care le expun si aici. Am intrebat-o pe Nora cate perechi are ea dar a schimbat vorba zambind.

Foarte interesanta este instalatia de supraveghere a casei, un panou pe perete in camera de zi, unde se vede orice miscare in curti, strada, garaje si in cele 3 camere ale copiilor care sunt dotate si cu microfoane.

Intr-una din seri, eram intins, singur, privind cerul instelat pe una din canapele de plaja in gradina, si ascultam muzica ce se revarsa usor din difuzoarele plasate in iarba cand m-a strigat Nora sa merg la cina. Se inserase fara stirea mea si, cand m-am ridicat, n-am putut pleca fara sa fac o poza a imaginii din fata mea. Tare mi-a placut. Asta e:

Curtea din spate e dominata de un tip de iarba mai groasa, specifica desertului, fiind in stare sa reziste secetei si sarii din umezeala de noapte caracteristica regiunii. Este bine ingrijita fiind udata si taiata regulat, adaugandu-se evident si ingrasamintele de rigoare. Fiecare dintre palmieri este iluminat de jos si, privind-ul de jos, il vezi cum se intinde in sus, in linie verticala dreapta, ca o catedrala gotica. Mi-au placut mult cei 4 in jurul bazinului copiilor.

In spatele acesui bazin se afla si terenul de basket, solul caruia este facut ditr-un tartan elastic pentru a nu obosi inutil picioarele. Seara, la temperaturi mai scazute (25°-27°C) am jucat basket si am tras la poarta de football/handball.

Terenul era luminat “a giorno”, perfect pentru joaca. La bazinul mare, 18 pe 12m, inotand, mi-am adus aminte de antrenamentele de la stadionul Babes prin anii ’50. Sentimentul era acelasi diferenta era doar in caltatea apei, a culorii ei si a temperaturii (28°).

La lasarea serii ni se mai servea cina si in aer liber.

Eram curios cum arata strada in fata casei asa ca m-am urcat la balconul din acoperis si am facut o poza unei imagini care mi-a placut.

Cu asta am ajuns si la final. Totusi nu pot sa inchei fara sa remarc faptul ca, in jurul casei, pavimentul este tot asa de curat ca podeaua din cladire. Cand re-intri, n-ai nici un fir de nisip pe talpa. La aceasta contribuie angajatii de curte care nu fac altceva, toata ziua, decat sa faca curat peste tot.                                 Alte imagini                       

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s