Spre Noul An 2012

Eram acum in ajunul noului an si ne gaseam departe de casa dar aproape de copii. Pacat ca Ioana si barbatul ei plecasera acasa pentru ca el trebuia sa lucreze intre ani, tranzactiile la bursa nu au vacanta prea lunga.

Dupa plimbarea noastra prin parcuri ne-a luat Alex in masina lui de sport si ne-a dus la Midif Mall, unul din mai noile mall-uri, mai mic, mai intim,  deschis in 2010. Parcarea era uriasa si aici, construita pentru 7000 de masini. Pe langa cele 430 de magazine, mall-ul are 10 cinematografe, un fitness center, un “Magic Planet Entertainment” cu “iFly”, un tunel in interior. In el se afla un tunel de vant in care aerul se misca puternic, intr-o coloana verticala. Intrand in el omul zboara in aer prin forta vantului care sufla cu o viteza de 195km/h. iar fenomenul se numeste “body flight”. Ne-a placut mult “The Kids Zone” zona de joaca a copiilor unde ei zburda si se joaca in voie in timp ce parintii se concentreaza la cumparaturi. Mai au si un parc aquatic in interior unde copiii gasesc jocuri educative in apa sau intra in caiacuri, in tevi uriase, etc. Complexul se poate vedea accesand http://www.theplaymania.com/aquaplay%20.

Am luat masa de pranz acolo, la un centru egiptean, am intrat apoi intr-o librarie uriasa unde Alex si Nora si-au gasit favoritii.  Am plecat apoi spre casa . Ajunsi acolo am gasit totul  cufundat in liniste, doar femeile de serviciu mai trebaluiau prin bucatarie. Toata lumea era in camere, dormeau oamenii ca sa poata rezista pana noaptea tarziu.

Spre seara ne-am intalnit cu totii la masa unde s-a servit caprioara si vin rosu. Masa a durat destul de mult lumea era vesela, rasuna sala cu limba ceha, habar n-aveam despre ce era vorba dar, sincer sa fiu, nici nu ne prea interesa. Pauza, survenita la un moment dat, a fost binevenita. Ne-am dus fiecare la camera si ne-am “intzolit” de sarbatoare. Am revenit care mai de care mai acatarii. Aparatele foto nu mai conteneau. Ne faceam poze reciproc.

Femeile erau elegante, purtand cadourile primite de craciun, multe cu rochii lungi de parca iesisera de la Hollywood, barbatii, majoritatea in costume negre. Noi doi am preferat culoarea alba. Mi-a placut cel mai mult aparitia gazdelor. Asa, frumos imbracati, ne-am indreptat spre masa cu sampanie si schimband mici pupaturi pe obraz, am ciocnit paharele urandu-ne reciproc cele bune. Pentru toti, intrarea in noul an reprezenta sarbatorirea realizarilor in anul ce trecea si speranta in mai bine in anul ce venea.

Atmosfera se intrerupse la un moment dat caci urma ca toata grupa sa cinstim invitatia vecinilor de a petrece restul noptii la ei. Facusera mari pregatiri, atat in ceea ce priveste vizualul cat si auditivul. Ceva mai devreme, am vazut de la balconul camerei noastre curtea vecinului si am fotografiat-o, nestiind ca vom petrece revelionul acolo. Pe marginea piscinei toti palmierii erau acoperiti cu folie rosu si albastru, impodobiti cu sute de led-uri mici, piscina luminata puternic, pe fiecare masa dimprejur erau pahare asteptand sa fie umplute cu sampanie, ce mai ne astepta un chef in toata regula. Am intrat in sir indian in curtea pazita la intrare si etaj de body-guard-ii stapanului. Se simtea ca-i mare grangur. Am primit cu totii o palarie alba (mi se asorta cu haina) si ochelari negri cu inscriptia “Happy New Year”. Am fost serviti cu sampanie excelenta. Arabii nu beau alcool? Vezi-de treaba. Il savureaza! In mijlocul curtii, spre peretele casei era o scena peste care am trecut cand am mers sa dam mana cu gazda. Am trecut repede cu Nora si Alex caci nu eram tipi de expunere. A inceput muzica. Doamne, mie imi place sa ascult muzica la volum mai mare dar ce am auzit acolo intrecea limitele capacitatii auzului meu si al Norei. Ne-am luat paharele si am traversat pe partea opusa a bazinului. Era mai putin dureros. Ceilalti invitati, arabi, europeni, etc. stateau si ei mai departe ceva de infern. Indreptandu-ne privirile inapoi, sub difuzoare, pe scena, la muzica asurzitoare, se expuneau cehii nostri, doar ei pe scena, clatinandu-si corpurile, convinsi fiind ca-s admirati. M-am uitat la Nora, ea la mine, si am zis “draga aici nu-i de noi, hai acasa”. A mai venit o servanta sa ne ofere sampanie dar i-am multumit politicos si dusi am fost. Ne-am dus direct la bucatarie unde ne-am cinstit cu un whisky si ne-am imbratisat, fericiti fiind ca am scapat usor. Ca eram vesel o spun si pozele:

Happy New Year!

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s